sâmbătă, 8 mai 2010

Modul de lucru cu variabilele

Pentru a folosi o variabilă trebuiesc urmăriţi următorii paşi:

  1. declararea variabilelor
  2. citirea lor, introducem o valoare de la tastatură ce va reprezenta conţinutul acelei variabile
  3. (opţional deocamdată) operaţii asupra variabilelor
  4. afişarea variabilelor
  1. Declararea variabilelor - declararea unei variabile se face la începutul unui program, înainte de începerea execuţiei programului. Se stabilesc astfel numărul de variabile ce vor fi folosite în program, numele variabilelor şi tipul lor.

    VAR - comandă folosită la declararea variabilelor, şi reprezintă aşa numita secţiune de declaraţii. Nume variabilă - poate fi orice nume dorit de noi : a, b, suma, coco, olala
    Atentie Sunt totuşi o serie de cuvinte care nu se pot atribui numelor unei variabile, aşa numitele cuvinte rezervate şi care sunt reţinute de către limbajul Pascal deoarece înseamnă altceva. Exemple: Write, begin, end, help, program, etc.
    Dacă avem de definit mai multe variabile de acelaşi tip, numele lor va fi separat prin virgulă. Precizare: Peste tot în program unde vedem că este vorba de o variabilă, avem de a face de fapt cu numele acelei variabile. Despre conţinutul unei variabile vorbim doar în timpul rulării programului şi numai atunci. Când un program nu este rulat, nici o variabilă scrisă în el nu are nici un conţinut. Tip variabilă - se alege oricare din cele 4 tipuri cunoscute, în funcţie de tipul datelor ce vor fi conţinute de către variabila respectivă pe timpul execuţiei programului.
  2. Citirea variabilelor: se face introducând o valoare de la tastatură şi se realizează folosind instrucţiunea READLN (nume variabilă).

    Exemple:    READLN (a);  READLN (suma);

    În momentul când programul ajunge la execuţia unei instrucţiuni READLN, execuţia programului se opreşte, pe ecran apărând o linie verticală ce clipeşte intermitent, numită prompter. Aceasta însemnă că în momentul şi la locul respectiv programul aşteaptă introducerea de la tastatură de către utilizator a valorii ce va fi conţinută în variabila resprectivă.

  3. Operaţii asupra variabilelor - (vom vorbi mai târziu)
  4. Afişarea variabilelor: pentru a vedea pe monitor conţinutul unei variabile, se foloseşte instrucţiunea WRITE (nume variabilă) sau WRITELN (nume variabilă).

    Exemple:    WRITE (a);  WRITELN (suma);

Reluăm acum primul nostru program, dar făcut mult mai flexibil prin folosirea variabilelor:

program text; Var propoz: string; begin  Readln (propoz);  Write (propoz); end.

Primul rând al programului îl reprezintă numele programului şi are doar rolul de a ne ajuta să identificăm mai uşor un program, atunci când avem mai multe. El poate fi acelaş sau diferit de numele fişierului în care am salvat programul, dar nu poate fi identic cu numele nici unei alte variabile din program.

Programul de mai sus conţine o variabilă căreia i-am dat numele propoz şi care este de tipul string, ea putând stoca deci orice şir de caractere dorit. De fiecare dată cînd programul este lansat în execuţie el poate citi de la tastatură orice şir de caractere (propoziţie) prin intermediul instrucţiunii Readln, urmând ca după aceea propoziţia respectivă să fie afişată pe monitor, prin execuţia instrucţiunii Write. Programul afişează deci, automat orice propoziţie introdusă anterior de la tastatură, fără a se mai face nici o modificare în programul Pascal. Observăm deci că la fiecare rulare a programului, dacă clientul introduce altă propoziţie, conţinutul variabilei noastre se schimbă. De aceea se numeşte şi variabilă.

Este posibil ca în unele programe mai complexe conţinutul unor variabile să se poată schimba şi de mai multe ori pe parcursul execuţiei programului.

Să vedem acum ce se întâmplă în interiorul calculatorului în timpul rulării programului şi ce rol au principalele componente ale calculatorului. Cu 1, 2, 3, 4 am notat ordinea circulaţiei datelor conţinute de variabila noastră.



program_text


În momentul declarării variabilelor (deci înainte de begin şi de execuţia oricărei instrucţiuni) programul comandă automat microprocesorului să rezerve un loc în memoria internăpentru depozitarea ulterioară a conţinutului variabilei (în exemplul nostru variabila propoz).

Ca o precizare putem spune că locaţiile de memorie rezervate pot ocupa o celulă de memorie (adică 1 octet) sau mai multe, depinde de tipul fiecărei variabile, dar nu intrăm în amănunte.

Mai departe când execuţia programului ajunge la instrucţiunea Readln programul aşteaptă ca utilizatorul să introducă de la tastatură şirul de caractere (propoziţia) dorită (în cazul exemplului nostru, să zicem Clasa a 6-a). Aceasta va constitui de acum înainte conţinutul variabilei propoz (adică şirul de caractere Clasa a 6-a) şi care va fi depozitat în memoria internă, în locul rezervat pentru aceasta.

După aceea în momentul executării instrucţiunii Write, se cere în program afişarea conţinutului variabilei propoz. Pentru a afla acest conţinut microprocesorul comandă citirea locaţiei de memorie rezervat variabilei respective şi afişarea lui.

Mai observăm că instrucţiunile se execută în ordinea succesivă în care sunt scrise în program, începând cu prima instrucţiune ce urmează după cuvântul rezervat begin iar în cele din urmă programul terminându-se cu cuvântul rezervat end. Pentru o mai bună înţelegere a funcţionării programului, puteţi eventual încerca şi execuţia pas-cu-pas a programului.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu