sâmbătă, 8 mai 2010

Operaţii posibile şi imposibile

Un program nu foloseşte variabile doar pentru a citi conţinutul lor de la tastatură şi apoi al afişa întocmai cum a fost introdus. De obicei în cursul unui program se efectuează diferite operaţii asupra unor variabile.

Cunoaştem deci cele patru tipuri de variabile:

integer, real > pentru valori numerice si string , char > pentru caractere.

Operaţii se pot face asupra tuturor tipurilor de variabile, dar în principal cele mai multe operaţii se efectuează asupra variabilelor numerice. În Pascal apar unele diferenţe fată de felul de notare cum sunteţi obişnuiţi de la matematică.

Forma generala a unei operaţii de atribuire este:









Deasemenea în operaţia de atribuire a unei variabile, pot intra şi numere fixe, numite constante, al căror conţinut nu se modifică în nici un fel, niciodată.

Cel mai simplu exemplu pentru aceasta este formula mediei aritmetice a două numere a şi b, în care avem constanta doi:

media := (a+b)/2;

Atentie Dacă la adunare şi scădere simbolurile operaţiilor rămân aceleaşi, la înmulţire şi împărţire simbolurile operaţiilor se schimbă faţă de cele cunoscute din matematică:


Operaţia

Simbol în matematică

Simbol în Pascal

Adunare

+

+

Scădere

Înmulţire

inmultit

*

Împărţire

/


Tastele corespunzătoare celor patru operaţii aritmetice le puteţi găsi dispuse şi lângă tastele numerice, în partea dreaptă a tastaturii.

Deasemenea regula folosirii parantezelor pentru a schimba ordinea operaţiilor este aceeaşi ca şi la matematică.

Operaţii posibile şi imposibile:

Totdeauna trebuie să fim foarte atenţi la tipul variabilei conţinută în operaţia de atribuire:










Dăm mai jos un exemplu de program care va citi de la tastatură două numere, apoi le va aduna şi în final va afişa rezultatul adunării.


Var nr1, nr2, sum: integer;

Begin

Write (‘Introduceti primul numar=‘);

Readln (nr1);

Write (‘Introduceti al doilea numar=‘);

Readln (nr2);

sum:= nr1 + nr2; {operatia de atribuire}

Writeln (‘Suma este= ‘, sum);

end.


Conţinutul celor două numere ce trebuiesc adunate va fi stocat în două variabile nr1 şi nr2 de tip integer. Rezultatul adunării va fi depus într-o variabilă numită sum, de asemenea de tip integer. La fiecare rulare a programului se pot introduce oricare alte două numere întregi, afişându-se apoi rezultatul adunării acestora.


Observăm că variabilele rămân tot aceleaşi (nr1, nr2 şi sum) numele şi tipul lor nu se mai modifică, doar conţinutul lor poate fi altul la fiecare rulare a programului. Binenţeles acelaş lucru este valabil şi la programele anterioare: text, text2 şi numere şi în oricare program Pascal scris corect.


Trebuie acordată mare atenţie numelui variabilelor. Acesta trebuie să fie acelaşi peste tot în program, identic cu numele atribuit în secţiunea de declaraţii. Ca exemplu dacă în secţiunea de declaraţii am declarat cele trei variabile cu numele nr1, nr2 şi sum, exact aceste nume şi numai acestea trebuiesc folosite peste tot mai departe în cuprinsul programului. Dacă am denumit deci o variabilă de intrare nr1, nu putem după aceea să-i introducem valoarea de la tastatură folosind instrucţiunea readln şi scriind readln (n1), sau readln (numar1), deoarece limbajul Pascal nu va recunoaşte cine este acest n1 sau numar1, sau orice alt nume diferit de nr1 şi prin urmare va afişa un mesaj de eroare în timpul compilării. Deasemenea numele programului scris în prima linie din program nu poate fi identic cu numele vreunei variabile din program.


Dăm mai jos un exemplu de program care va citi de la tastatură două numere întregi, apoi le va împărţi şi în final va afişa rezultatul împărţirii.


Var nr1, nr2: integer;

C: real;

Begin

Write ('Introduceti primul numar=');

Readln (nr1);

Write ('Introduceti al doilea numar=');

Readln (nr2);

C:= nr1/nr2;

Writeln ('Rezultatul este=', C);

end.


Conţinutul celor două numere ce trebuiesc împărţite unul la celălalt va fi stocat în două variabile nr1 şi nr2 de tip integer. Rezultatul împărţirii va fi depus într-o variabilă numită C (de la cât) şi care este de tipul real.


La tipul variabilelor! Pentru a stabili corect tipul fiecărei variabile ne uităm la conţinutul pe care va trebui să-l stocheze variabila, în orice situaţie posibilă matematic.

Deşi cele două numere ce se împart sunt de tipul integer, rezultatul împărţirii lor poate fi un număr întreg sau real (cu zecimale). Ca exemplu gândiţi-vă doar la rezultatul împărţirii a 9 la 2, sau a lui 25 la 3. Deci pentru ca programul să poată funcţiona în orice situaţie, adică pentru oricare două perechi de numere întregi, rezultatul împărţirii lor trebuie conţinut într-o variabilă de tip real. De aceea am declarat variabila C de tipul real.


De reţinut: De obicei când în calculul valorii unei variabile intervin operaţii de împărţire sau extragere de radical, trebuie ca variabila să fie declarată de tip real, deoarece cu siguranţă vor fi situaţii când valoarea ei va fi un număr real.


Exerciţiu: Cunoscând cele de până acum încercaţi să scrieţi un program care calculează media aritmetică a oricaror 2 numere reale. Afişaţi rezultatul cu 3 zecimale.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu